Când fotografiile spun mai mult de o mie de cuvinte

Uneori, o fotografie reușește să transmită mult mai mult decât o mie de cuvinte, iar dacă ai de-a face cu cele mai bune imagini din lume, situația e și mai intrigantă.

[related]

Dintotdeauna am avut o oarecare pasiune pentru fotografie, însă niciodată nu m-aș putea considera mai mult decât un amator. Am câteva noțiuni de bază, uneori îmi mai prind urechile cu aparatele foto din redacție care au la fel de multe butoane ca o navă spațială, dar reușesc să surprind ceea ce vreau.

Odată cu apariția telefoanelor cu camere foto de top, pasiunea s-a extins și mai mult, mai ales datorită faptului că un smartphone cu o cameră bună e mult mai accesibil decât o cameră foto care să facă poze excelente. Și totuși, oricât de bună ar fi o cameră foto de pe un telefon, încă nu poate fi comparată cu ceea ce reușește să-ți ofere un DSLR, să zicem, în combinație cu un obiectiv potrivit pentru cadrele pe care vrei să le surprinzi.

De la telefon la aparat foto

Da, cu un telefon poți face poze frumoase pe care să le arăți altora, dar nu vei ajunge neapărat la nivelul la care să le arăți tuturor asta. Pentru asta trebuie să pui mâna pe un aparat dedicat, să petreci ceva timp cu el, iar mai apoi să găsești ceva interesant de pozat. Da, poze poți să faci la orice și mi se întâmplă să fotografiez o mulțime de lucruri pe care nu le-aș publica neapărat pe Instagram, pentru că nu aduc plusvaloare contului.

Dacă ai găsit un subiect bun și ai și talent, tot ce mai rămâne de făcut e să împachetezi totul într-o poveste care să prindă. Iar apoi ai șanse să fii unul dintre cei care ajung pe panoul de onoare la Sony World Photography Awards. Am avut ocazia să ajung anul acesta la gala de decernare a premiilor, iar la prima vedere, a fost o gură de aer în comparație cu evenimentele de tehnologie la care am mai participat.

Categorii și sub-categorii

Evenimentul are cinci categorii în care fotografii, fie ei profesioniști sau amatori, au ocazia să se înscrie cu diverse lucrări, cu speranța că vor câștiga unul dintre marele premii. Astfel, am avut ocazia să văd lucrări din categoria Professional, unde puteai admira seturi de fotografii pe o anumită temă, pentru început. Urmează categoria Open, cu 10 sub-categorii pentru imagini de sine stătătoare. De aici derivă și categoria National Awards, unde poți câștiga pentru cea mai bună fotografie provenită dintr-o țară anume. Urmează categoria Youth, pentru tinerii fotografi cu vârste cuprinse între 12 și 19 ani, dar și Student Focus, pentru cei care studiază fotografia.

În mod firesc, în fiecare dintre categorii am găsit cel puțin o imagine sau un set de imagini care să mă impresioneze. Inevitabil, pe unele ajungi să nu le înțelegi atât de bine sau să nu-ți trezească vreun sentiment de apreciere, că așa e arta. Dar n-are sens să mă concentrez asupra fotografiilor de la care aș fi sperat mai mult, ci asupra celor care au reușit să mă atingă mai mult decât credeam.

Când vezi doar vârful aisbergului

La eveniment am avut ocazia să-i ascult și pe fotografi, timp în care vedeam un preview pe ecrane al imaginilor cu care au câștigat. Când a venit rândul lui Edgar Martins, am văzut niște imagini negre cu forme minimaliste și n-am putut decât să mă întreb, ca un profan, ce naiba e asta și de ce au câștigat imaginile respective. Martins a câștigat la categoria natură moartă (still life), cu un set de imagini pe măsura numelui categoriei. Siloquies And Soliloquies On Death, Life And Other Interludes este proiectul fotografic despre care vorbesc și pe care îl poți vedea aici.

Pe scurt, Martins a creat acest set la Institutul de Medicină Legală din Portugalia, unde a fotografiat scrisori de adio ale persoanelor care și-au luat viața. Încă mi-e greu să găsesc un mod în care să descriu modul în care mi s-a schimbat percepția odată ce am înțeles ce văd în fotografiile respective, însă instantaneu am descoperit preferatele din întreaga colecție.

Un alt set plăcut a fost cel creat de Alys Tomlinson, care a și câștigat titlul de fotograful anului în cadrul Sony World Photography Awards 2018 și ale cărei imagini pot fi văzute aici. Nu am putut să nu remarc și câștigătorul de la categoria de portrete la profesioniști; Tom Oldham a reușit să surprindă într-un mod autentic pe ”ultimii dintre crooneri”, cântăreți de jazz de la Palm Tree. Într-adevăr, nu sunt un foarte mare fan al portretelor, poate și pentru că nu mă pricep la ele, dar imaginile astea au ceva.

[related]

Cea mai bună fotografie produsă de un român îi aparține lui Nicu Spînu, cu fotografia ”The Boot”, pe care o poți vedea mai jos.

Per total, Sony World Photography Awards e un eveniment plăcut la care să ajungi, mai ales că ai ocazia să-i vezi îndeaproape pe cei din spatele obiectivului. Chiar și dacă nu ajungi atât de departe, tot merită să te bucuri de imaginile lor, pe care le găsești aici. Iar, dacă ești încrezător în talentul tău, poți să te pregătești pentru sesiunea SWPA 2019, ale cărei înscrieri debutează începând cu 1 iunie 2018. La bătaie sunt atât premii materiale (25.000 de dolari pentru marele câștigător și echipamente Sony pentru câștigătorii celorlalte categorii), cât și renumele căpătat în urma unei asemenea experiențe.